goldenreed1.jpg

Descrierea Unitatii de Invatamant

Scoala cu clasele I-VIII "Nicoalae Popoviciu" Beius
Beius, Bihor

 

 

”Ne naștem slabi și avem nevoie de putere. Ne naștem neputincioși și avem nevoie de ajutor. Ne naștem mărginiți și avem nevoie de judecată. Ceea ce ne lipsește când venim pe lume și de care avem nevoie mai târziu ne este dat prin educație” (J.J.Rousseau)


 

 

”NICOLAE POPOVICIU”


 

Adresa: Beiuș, Str. Calea Bihorului  nr.13, jud.Bihor

tel. 0259322064, fax. 0259322620

e-mail:  Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.


 

Misiunea școlii

 

”Vrem să fim o școală pentru toți copiii, o școală modernă care își propune să dezvolte un parteneriat cu comunitatea locală, un mediu favorabil învățării bazat pe valori morale pozitive în care fiecare individ să beneficieze de șansa dezvoltării sale ca persoană pentru a fi pregătit pentru o treaptă superioară de educație dar și ca bun cetățean, prin efortul cadrelor didactice și dorința elevilor de a izbândi în acest demers”.


 

 

NICOLAE POPOVICIU

 

promotor al înv ățăturii și culturii românești în Bihor

 

Între mar ii noștri oameni care au slujit cu drag și râvnă țara, credința strămoșească și interesele Neamului Românesc, se numără și Episcopul Ortodox al Oradiei – NICOLAE POPOVICIU.

S -a născut în tr-o familie de tărani fruntași la  29 ianuarie 1903 în satul Biertan, județul Târnava Mare (actualmente județul Sibiu).

A făcut studii la Dumbrăveni, la Școala Normală ”Andrei Șaguna” din Sibiu, la Liceul ”Andrei Șaguna” din Brașov. A urmat Academia Teologică ”Andreiană” din Sibiu, cu examene de diferență la Facultatea de Teologie din Cernăuți, care-i conferă doctoratul în 1934. Prin grija mitropolitului Nicolae Bălan este trimis la studii în străinătate la universitățile din Atena(1927-1928), München(1928-1930), Tubingen, Leipzig, Breslau(1930-1932). Între anii 1932-1936 funcționează ca profesor de teologie dogmatică și apologetică la Academia Teologică ”Andreiană”.

La 28 aprilie 1936, Congresul Bisericesc l-a ales în scaunul de Episcop al Oradiei, la vârsta de numai 33 ani. A fost ales cu dispensă, printr-o procedură excepțională, întrucât vârsta canonică pentru alegerea unui ierarh era de minimum 35 de ani.

A fost hirotonit în ziua de Rusalii a anului 1936 de alți doi iluștri ierarhi: Nicodim Munteanu, Mitropolitul Moldovei, viitor Patriarh al României și Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, însoțiți de alți 6 episcopi. Nicolae Popoviciu era un bun cunoscător al istoriei naționale și universale, bun cunoscător a mai multor limbi: greacă, latină, germană, maghiară și franceză. A publicat un important număr de cărți, de referință rămânând ”Lespezi de altar”, publicată la Beiuș în 1942, la editura Librăria și Tipografia ”Doina”. A fost un permanent colaborator cu studii și articole la ”Revista Teologică”, ”Telegraful Român”, ”Lumina satelor”, ”Legea Românească” și altele. Înclinațiile sale intelectuale l-au făcut să fie înconjurat de distinși cărturari bihoreni, printre care: Teodor Neș, Eugeniu Speranția, Aurel Pop, George Bota. Animat de grija pentru copiii români, orfani de razboi, Nicolae Popoviciu începe ridicarea unui orfelinat pentru aceștia, pe strada Română unde se află Internatul Diecezan Ortodox de băieți(actuala policlinică). După anul 1945 lucrările la acest edificiu sunt sistate. Clădirea era aproape gata rămânând de efectuat doar tencuielile și finisările. După aproape un deceniu clădirea este terminată de către stat dându-i-se destinația de spital, spital ce azi poartă numele de Spitalul Municipal ”Episcop Nicolae Popovici”.

Pe durata Dictatului de la Viena, Episcopul Nicolae Popoviciu este expulzat din Oradea, trimis peste graniță, în România, ceea ce îl determină să se stabilească în Beiuș, unde aduce și cancelaria episcopală, rămânând aici până în 1945. Datorită atitudinii sale românești, a luării de atitudine împotriva statului față de biserică și slujitorii acesteia și pentru atitudinea sa anticomunistă, la 5 octombrie 1945 se emite ordinul 22381 al Sfântului Sinod, prin care se pecetluia ”punerea în retragere a P.S. Nicolae Popoviciu din scaunul episcopal al Oradiei ... ” din motive de interes superior bisericesc și din cauză de boală pentru refacerea sănătății i se atribuie deocamdată Sf.Mănăstire Cheia din regiunea Prahova”, unde, în strictă izolare, trăiește 10 ani.

La 20 octombrie 1960, î.p.s. Episcopul Nicolae Popoviciu trece în neființă, fiind dat pământului care l-a născut – Biertan, jud. Sibiu. La 22 august 1992 este înhumat la Biserica cu Lună din Oradea.

 

”Om de aleasă cultură, iubitor de școală, de slujitorii școlii și elevii acestora” își îndreaptă ochii spre Beiuș, propunându-și ridicarea prestigiului Bisericii Ortodoxe și echilibrarea aportului cultural al acesteia în raport cu cea greco-catolică. Biserica greco-catolică manifesta o largă deschidere spre apus, spre cultura occidentală, în care scop episcopul unit Valeriu Traian Frențiu a adus călugării francezi la cârma internatelor greco-catolice din Beiuș. Ori biserica ortodoxă era preocupată de conservarea spiritului ei oriental. Tocmai de aceea, unul dintre motivele pentru care Episcopul Nicolae Popoviciu a ridicat un nou local de internat în folosul elevelor ortodoxe, a fost acela de a le scoate de sub influența călugărițelor de la internatul unit.

Ridicarea edificiului nou al Internatului Ortodox de Fete (actuala Școală cu clasele I-VIII”Nicolae Popoviciu”) a început în anul 1938. În toamna anului 1939 impunătorul edificiu al Internatului Ortodox de Fete, una dintre cele mai frumoase ale orașului Beiuș, este pregătit să-și primească cele dintâi eleve interne. De la înființare și până în 1941, internatul a fost condus de d-na Maria Cosma, iar din 1943 a avut ca ajutor de nădejde pe ”directoarea de studii”,d-ra Silvia Cureș. După plecarea d-nei Maria Cosma, aceasta devine directoare a internatului până în 1949 când este desființat, elevele de aici fiind mutate în incinta liceului mixt(actualul C.N.”Samuil Vulcan”). De la desființarea internatului și până spre începutul anului 1952 aici funcționează o școală de surori medicale iar din 1962 clădirea este pusă la dispoziția unei case de copii școlari. După o activitate de 2-3 ani în această clădire, casa de copii este mutată în clădirea de vis-à-vis, aici instalându-se până la finele lunii martie 1968 Sfatul Popular al Raionului Beiuș.

 

Cu data de 1 septembrie 1968 în clădire funcționează Școala Generală Beiuș, actualmente Școala cu clasele I-VIII”Nicolae Popoviciu”. Considerăm însă că acest 1 sau 15 septembrie 1968 nu este data de naștere a unei noi instituții de învățământ, ci, doar începerea activității unei vechi instituții școlarebeiușene într-un nou edificiu. Această școală, indiferent de denumirea purtată în timp: Școală elementară, Școală generală etc. este continuatoarea Școlii primare a orașului Beiuș.

Creșterea numărului de clase și a efectivelor de elevi, impune construirea unui nou corp de clădire ce se dă în folosință la 1 septembrie 1972. În anul de început, anul școlar 1968-1969, existau 22 de clase cu un efectiv de 710 elevi. Numărul claselor s-a mărit în timp, ajungând în anul școlar 2009-2010, la 30 clase(16 la înv.primar și 14 la cel gimnazial), cu un efectiv de 677 elevi.

În cartea sa ”Torțe arzânde în Țara Beiușului”, prof.Gavril Hădăreanu spunea că ”ar fi nimerită cunoașterea istoriei edificiului care găzduiește școala, iar cuprinderea în denumirea școlii a numelui ctitorului ei ar fi un stimulent în plus pentru elevi și dascăli să-i ridice cota valorică și, o placă comemorativă încastrată în zidul de la stradă, i-ar adăuga acestei școli un plus de noblețe”. Acest îndemn prinde viață în 1999, când conducerea școlii face demersurile necesare, iar la 23 octombrie 1999 are loc festivitatea prin care se conferă numele ”Nicolae Popoviciu” școlii generale din Beiuș. Tot atunci s-a dezvelit și s-a sfințit de către Episcopul Oradiei, p.s.Ioan Mihălțan placa memorială. De atunci, în fiecare an la 6 decembrie se omagiază școala și patronul ei spiritual,  ziua Sfântului Nicolae devenind Ziua Școlii.

 

Site Realizat de Publistart Beius